Om sunt şi trăiesc
Mi-am găsit a mea menire
Şi de-aia grădinăresc.

duminică, 24 martie 2013

Vremuri noi, locuri noi

De mult visam la un loc al meu, departe de confort și totuși atât de aproape de natură și de oameni buni. Adevărata „domnie” este aici, la țară, în inima Smaraldului, prin munții Zarandului.
 
Cuibul meu de acum-nainte va fi aici, în „jungla” asta pe care am vrut s-o am de ceva timp.
 
Împreună cu un suflet inimos de fată, vrem să facem un paradis al plantelor, respectându-le habitatul, cu metode neinvazive, spre stupoarea localnicilor obisnuiți să trudească pământul așa cum a apucat țăranul român, de pe vremurile când traiul prost a pus stapânire pe mințile oamenilor nemaivăzând în toată această horă ruptă, decât cusături, petece, recusături, repeticiri... Haine noi nici vorbă c-au văzut. Însă hainele spiritului țăranului român veritabil se văd și astăzi pentru cei ce știu să vadă... Dar mai pe larg despre această poveste, într-o postare ulterioară dedicată țăranului român.
 
Pe moment mă mulțumesc să atașez niște poze ale locului, așa cum era când l-am găsit eu astă-vară.